Povestea spune ca un om dorea sa gaseasca Piatra Magica ce indeplineste orice dorinta. Neavand idee unde s-o caute, s-a dus la un intelept sa-i ceara sfatul. Acesta i-a spus: “Piatra Magica se afla pe malul marii. Plimba-te pe tarm si ia in mana fiecare piatra; daca este rece, arunc-o in mare pentru ca este doar o piatra obisnuita; daca este calda, inseamna ca ai gasit Piatra Magica.”

Plin de speranta, omul nostru s-a dus pe malul marii. Prima piatra pe care a cules-o era rece. Dezamagit, a aruncat-o in apa. Si a doua piatra era rece – si pe aceasta a aruncat-o in mare. A petrecut asa toata ziua, apoi inca o zi, si inca o zi… saptamani in sir in care a gasit doar pietre reci pe care le-a aruncat in mare.

Apoi, intr-o zi, a pus mana pe o piatra calda. Era chiar Piatra Magica! Din pacate, a simtit asta doar o fractiune de secunda, inainte de a o arunca in mare. Dupa atatea zile, omul pierduse obiceiul de a-si constientiza fiecare gest, iar aruncatul pietrelor ii intrase in reflex.

Oare cate “pietre magice” risipim zilnic din cauza ca ne traim viata pe pilot automat, mereu cu gandul in alta parte, neoprindu-ne nicio clipa sa constientizam ceea ce facem in momentul de fata?

In transa

De cele mai multe ori, din secunda cand ne trezim dimineata, intram intr-un fel de transa. Imediat incep sa ne ruleze in minte aceleasi ganduri pe care le-am avut si ieri, si alaltaieri, si ne lansam hipnotizati in programul zilnic. Mergem absenti pe strada si trecem pe langa cunoscuti pe care nu-i salutam.

Nu observam ca miroase a tei sau ca pe trotuar este o balta. Ajunsi la birou, agonizam toata ziua intrebandu-ne “Oare am incuiat usa? Am scos fierul din priza? Am stins aragazul?”. In timpul sedintelor ne gandim ce o sa facem seara, acasa, iar cand ajungem acasa ne gandim ce o sa facem maine, la birou.

Practic, desi actionam in stare de veghe, rareori suntem cu adevarat treji in sensul de atenti efectiv la ceea ce experimentam acum, fara sa ne gandim la altceva, fara sa trecem totul prin filtrul a ceea ce vrem, ce credem, ce ne-ar placea, ce ne-a suparat ieri, ce ne va ingrijiora maine.

Absenta din momentul prezent

Aceasta absenta din momentul prezent ne erodeaza relatiile, ne face sa ratam ocazii favorabile, sa ne consumam cu ganduri inutile si, intr-un final, sa traim cu senzatia ca in viata noastra nu se intampla nimic interesant.

Sa ne oprim un moment ca sa citim un vechi haiku:

Ce miracol! Ce minune!
Scot apa,
Tai lemne.

Ceea ce vrea sa spuna acest mic concentrat de intelepciune zen este, cred, destul de evident: singurul mod de a nu ne transforma intreaga viata intr-o rutina golita de sens si de a nu ne comporta ca niste robotei este sa fim atenti in jurul nostru si la noi. Prostul obicei de “a trai in capul nostru” ne face sa ratam miracolul si minunea de a fi in viata, de a ne misca, de a ne indeplini sarcinile zilnice, de a vedea, auzi, mirosi, gusta si simti.

Desigur ca este greu sa atingem nivelul de concentrare si autoconstientizare al unui calugar buddhist – el nu trebuie sa se duca zilnic la serviciu intr-un trafic infernal, sa tranzactioneze actiuni la bursa si sa-si ia copiii de la gradinita.

Insa putem face un pact cu noi insine: sa ne intoarcem imediat in momentul prezent de fiecare data cand realizam ca suntem cu gandul in alta parte, pentru a nu fi pusi in situatia de a constata cu regret ca… am aruncat din greseala in mare o piatra magica.