In relatia cu un partener de viata, oricat de frumoasa ar fi si oricat de multe lucruri am avea in comun, la un moment dat tot ne vom lovi de moduri diferite de a reactiona si de a pune problema. Este practic o chestiune de timp pana cand vor aparea aceste mici sau mari (depinde doar de noi) situatii conflictuale.

Fiecare dintre parteneri aduce cu sine in relatie in primul rand trecutul lui si felul in care experientele traite i-au modelat felul de a fi. De fapt, nu experientele in sine sunt cele care ne modeleaza, ci mai degraba felul in care alegem sa le interpretam si reprezentam mental. Alegem practic o semnificatie pentru fiecare experienta traita.

De exemplu, daca nu ni se raspunde la telefon in repetate randuri, putem alege sa atribuim acestui eveniment o lipsa de interes din partea celui pe care incercam sa-l contactam, ca ne respinge sau evita si de ce nu, scenariul fatidic in care este in compania unei alte persoane de sex opus. Sau, putem alege sa vedem dincolo de acel apel nepreluat, o persoana ocupata sau care, pur si simplu nu aude telefonul, investind incredere in motivul acelui apel nepreluat. Luam lucrurile personal sau nu, si in functie de acesta alegere crestem sau din contra, scadem nivelul calitativ al vietii noastre.

In modulul dedicat relatiilor din “Get the Edge”, Tony Robbins concluzioneaza ca de foate putine ori reactiile partenerului sunt un raspuns direct la adresa noastra, ci mai degraba sunt un raspuns la o experienta persoanala traita in trecut si adusa in prezent sau la propriile nevoi nesatisifacute atunci cand exista iluzia ca nevoile pot fi satisifacute strict prin prisma relatiei pe care o avem cu partenerul de viata.

Da, partenerul de viata iti va satisface nevoia de a fi iubit si de a te simti semnificativ, dar atat timp cat noi nu reusim sa ne satisfacem aceasta nevoie, este doar o chestiune de timp pana cand vom simti gustul amar al dezamagirii si respingerii. Pentru ca, acolo unde exista oameni diferiti cu experiente de viata diferite, influente sociale si familiale, diferite, educatii si formari diferite, vor exista la un moment dat conflicte si neputinta din partea iubitului sau iubitei sa ne satisfaca aceste nevoi, la un nivel dorit de noi.

Si atunci cum este cel mai bine?

Cred ca ceea ce salveaza de multe ori o relatie este capacitatea partenilor de a nu lua lucrurile personal si mai ales de a nu intra cu temele nefacute in cadrul relatiei. Inteleg prin acest fapt capacitatea de a putea sa-ti satisfaci singur nevoile pe care astepti sa ti le satisfaca si potenteze o relatie, inainte de a intra in relatie. Cu alte cuvinte, sa fii tu, mai intai de toate acel partener de viata pe care il cauti, dezvoltand tu cu tine acea relatie pe care o doresti si o proiectezi in viitor.

Cand intri in relatie flamand de iubire, de dorinta de a fi apreciat si de a fi semnificativ, de a creste sau de a gasi stabilitate si/sau varietate, fara sa poti tu sa-ti oferi mai intai din toate lucrurile pe care le cauti la partenerul de viata, esti ca un investitor nesabuit care isi pune ultimii banuti intr-o singura banca, fara sa-si lase cea mai mica rezerva deoparte. Si daca banca da faliment, ce se intampla?

Vedem transpus acest “faliment” in relatiile de cuplu nefunctionale cand nesatisfacerea nevoilor cautate doar prin prisma relatiei aduce cu sine o pustiire sufleteasca si o blocare ce ne impiedica sa mai fim functionali in alte aspecte ale vietii noastre, cum ar fi de exemplu propria noastra relatie cu noi, munca, prietenii, familia, pasiunile nostre.

Cand fiecare partener paseste in relatie de pe o pozitie in care vrea sa ofere si sa maximizeze potentialul atins in propria relatie cu el insusi “eu dau – tu primesti”, si nu de pe un nivel egoist in care vrea sa-si satisfaca propriile nevoi “tu dai – eu primesc”, sau de la un nivel intermediar, conditionat de reactia celuilat, de tipul “dai, dau, nu dai, nu dau”, va putea face fata cu succes diferentelor inerente care vor aparea la un moment dat. Astfel va reusi sa le depaseasca fara sa ia lucrurile personal, fara resentimente si mize mari in joc, ci detasat si echilibrat.

Alege sa investesti in tine mai intai, sa crezi in tine si sa-ti oferi atentia si iubirea pe care le cauti de la partenerul ideal. Aminteste-ti ca de putine ori noi suntem raspunsul pentru o reactie a partenerului, ci mai degraba experienta lui trecuta, propria semnificatie pe care alege sa o dea evenimentelor si mai ales propriile nevoi.

Ca o relatie sa mearga bine si sa fie functionala este important ca fiecare partener sa fie el pentru el acel ideal pe care il cauta in cealalta persoana. Atunci cand nu ai nevoie de un partener de cuplu ca sa te simti iubit, intri in relatie de pe un nivel de oferire si nu de cerere.

Cand doi oameni diferiti “se ofera” unul altuia si aleg sa creasca impreuna prin prisma cumulului de nevoi personale care ii definesc, deja satisfacute individual, se creeaza premisele relatiei mult visate.